am stat mult si m-am gandit daca sa ii vorbesc Mayrei in germana…mi se parea aiurea…dar in cele din urma, pentru ca si matusa si bunicul vorbesc germana, parca nu a mai fost asa de ciudat 
acum pitica aude acasa germana cand vorbeste cu mine si romaneste cand vorbeste cu ovi. din acest motiv, spun specialistii, micuta inca nu se exprima…doar: papa (adica tata), mama, ba (care inseamna, in functie de accent, baden/baie sau banana)…si cam aici se opreste cu cuvintele. In rest, intelege tot, ca e germana sau romana, intelege tot.
in acest weekend am avut si o experienta placuta, am iesit la plimbare si am dat peste un baietel care a intrebat-o “wie heisst du?” Mi s-a parut foarte tare, mai ales ca cel mic era roman ) dar pentru ca eu tot ma conversam cu Mayra in germana a zis sa isi exerseze germana invatata la gradinita:)
dar situatia nu se schimba, pitica aude doua limbi, dar nu graieste in niciuna…dar cand o sa vorbeasca, sigur o sa ii spuna lui ovi ceva in germana, doar asa sa se amuze caci tare pisichera este micuta
important cred ca este sa nu o zapacim. eu vorbesc tot timpul cu ea in germana, incerc sa vorbesc si cu ovi ca sa auda cat mai multa germana, dar rezultatul nu este decat haios
in acest moment ma bucur ca intelege tot ce vorbim, indiferent de limba, ma bucur ca este atenta si eu sunt convinsa ca in cele din urma asta o sa ajute in viata. oricum, pana una alta, suntem doar la stadiul unei singure modalitati de exprimare
stiu ca nu exista nu pot, ca o mama face pe dracu’ in patru si face sa fie bine. imi dau seama ca exagerez cu activitatile care nu tin de familie, regret si incerc sa recuperez in weekend. mi-am dat seama ca de la o vreme sunt extrem de panicata de viitor: gradinita, scoala, jucarii, hainute…oare economia asta o sa ne permita sa ii facem toate poftele? adaugam aici si faptul ca vrem frati si surori….cat mai multi…si? e frumos, dar putem?
