Author Archives: babymayra

Copilarie in doua limbi

Standard

am stat mult si m-am gandit daca sa ii vorbesc Mayrei in germana…mi se parea aiurea…dar in cele din urma, pentru ca si matusa si bunicul vorbesc germana, parca nu a mai fost asa de ciudat :)

acum pitica aude acasa germana cand vorbeste cu mine si romaneste cand vorbeste cu ovi. din acest motiv, spun specialistii, micuta inca nu se exprima…doar: papa (adica tata), mama, ba (care inseamna, in functie de accent, baden/baie sau banana)…si cam aici se opreste cu cuvintele. In rest, intelege tot, ca e germana sau romana, intelege tot.

in acest weekend am avut si o experienta placuta, am iesit la plimbare si am dat peste un baietel care a intrebat-o “wie heisst du?” Mi s-a parut foarte tare, mai ales ca cel mic era roman :) ) dar pentru ca eu tot ma conversam cu Mayra in germana a zis sa isi exerseze germana invatata la gradinita:)

dar situatia nu se schimba, pitica aude doua limbi, dar nu graieste in niciuna…dar cand o sa vorbeasca, sigur o sa ii spuna lui ovi ceva in germana, doar asa sa se amuze :) caci tare pisichera este micuta

important cred ca este sa nu o zapacim. eu vorbesc tot timpul cu ea in germana, incerc sa vorbesc si cu ovi ca sa auda cat mai multa germana, dar rezultatul nu este decat haios :)

in acest moment ma bucur ca intelege tot ce vorbim, indiferent de limba, ma bucur ca este atenta si eu sunt convinsa ca in cele din urma asta o sa ajute in viata. oricum, pana una alta, suntem doar la stadiul unei singure modalitati de exprimare :)

IMG_3062_ovidiu_micsik

Roz de weekend

Standard

Luna asta este sub semnul socializarii la mine, asa ca in timpul saptamanii m-am intalnit cu o fosta colega care mi-a povestit de blogul ei http://www.avetisperoz.ro. Am aruncat un ochi…si am fost inspirata. apreciez ce face ea, din pacate la mine e mai greu sa ma adaptez unui nou stil, prin urmare am experimentat cu pitica :)

La noi rozul este mai rar…nu prea ne place…dar din cand in cand mai primim lucruri f dragutze roz. asa ca atunci cand ovi ne-a spus ca mergem la inaugurarea unei piste de automodelism, mi s-a parut o buna ocazie pentru putin roz la micuta :)

asa am ajuns la o tinuta care a primit multe like-uri pe facebook si la fata locului a facut ravagii :) Micuta a fost admirata de toti participantii, majoritatea straini

deci asa ne-am impracat:

-fustita roz primita

- sapca si dres H&M

- bluzita bumbac 100% Benetton

- pantofiori din piele Melania (am inteles ca la Alesd este o fabrica de pantofiori pentru export Melania, trebuie sa vad cum ajungem si pe acolo :) )

- si nelipsita roata cumparata de la o taraba la Zoo

photo roz 2 photo roz photo roz3

Mofturi la masa

Standard

de doua zile mayra nu papa mai nimic…doar ce vrea ea: lapte, banana, iaurt, covrig…in rest, indiferent cat de bun, nu ii mai place. de fapt, cred ca sunt fitze de caldura…

eu una nu sunt inca panicata, sau poate trebuie sa fiu. atata timp cat este vesela, hiper activa, rade si ne face cu cabul, totul e ok :)

Am mai vorbit cu parinti, este se pare o stare prin care trec toti copiii. pana la urma nici eu nu am pofta de mancare pe cadura asta, nu vreau nimic, decat ciocolata :) ha, asta este covrigul meu :) ))

Tatal nici atat sa se streseze. deci pentru moment calm in familie, probabil bunica este mai stresata decat noi, dar ii trece si ei

monitorizam :)

Relatia tata-Mayra

Standard

de doua saptamani am tot lipsit de la babyspa…nu pentru ca nu a vrut bebe ci pentru ca nu a putut tati. Ce a insemnat asta? pai, in fiecare seara la baie, mami si tati o cautat pe Mayra prin cada. Stand in apa, dupa ce se balacea, se scufunda in apa cu caputul…simtea nevoia de piscina. azi tati merge cu ea si sunt tare curioasa sa aud povestile. uneori imi pare atat de rau ca aceste programari sunt in zile si la ore total nepotrivite pentru o mama cu job. inevitabil ma gandesc ca pierd momente pe care doar tati le impartaseste cu mayra…si eu? eu unde sunt? la job!…dar trebuie sa facem si asta.

Am castigat un masaj la babyspa si am tot zis ca ma duc si asa o vad si pe micuta…nicio sansa…nu pot nici sa ma relaxez. timp pentru mine mai putin :( stiu ca nu exista nu pot, ca o mama face pe dracu’ in patru si face  sa fie bine. imi dau seama ca exagerez cu activitatile care nu tin de familie, regret si incerc sa recuperez in weekend. mi-am dat seama ca de la o vreme sunt extrem de panicata de viitor: gradinita, scoala, jucarii, hainute…oare economia asta o sa ne permita sa ii facem toate poftele? adaugam aici si faptul ca vrem frati si surori….cat mai multi…si? e frumos, dar putem?

eu ii multumesc partenerului meu ca are mai mult timp decat mine…dar la final de zi le invidiez relatia. eu sunt sigura care pot face lucrurile sa fie altfel…cred insa ca am ramas in trecut, atunci cand nu trebuia sa dau socoteala decat in fata mea…eram o femeia care isi iubea job-ul, si inca o fac. nu ma plang ca ma trezesc sa ma duc la job, ma plang ca la final de zi eu nu am povesti, asa cum are tati

oare sa fie adevarat ca fata este mai atasata de tata? sau doar imprejurarile duc in directia aia? tati oricum este topit dupa ea

si in ton cu povestea…o reclama la care am plans si mi-am spus, da…ei doi…unitar.

Rusine mie…nu am mai scris de secole

Standard

Cand stai acasa si micuta doarme…in primele luni de viata….pui pe hartie tot. dupa care totul devine din ce in ce mai agitat si dupa caruselul din timpul zilei seara nu imi vine decat sa dorm. ma gandesc de multe ori sa scriu, sa mai pun pe hartie ceva…dar uit. Acum micuta alearga, vrea atentia noastra toata, si daca nu o cere ea trebuie sa o dam noi daca nu vrem sa se loveasca, sa dea drumul la gaze sau sa arunce telefonul in WC. deci, timp pentru noi mai putin, timp pentru ea cu carul.

Sunt zile in care la final imi spun ca nu am baut nici apa sau nu m-am spalat pe dinti. o cafea in liniste nu am mai baut de mult, cea de la birou nu se pune…ca nu e in liniste :)

Ferice de mamele care reusesc sa faca tot atatea cate faceau inainte de venirea bebelusului. noi ne mai impartim timpul…ne luam pe rand cate o pauza…de o ora, nu mai mult :) ….si ne bucuram de ea cum putem.

 

In vizita

Standard

Aseară am fost in vizita la niște buni prieteni. Acolo ne aștepta un bebe mai mare…si nu a fost un date de sf Valentin :) Am fost mandra de pitica noastră. Cu toate ca era târziu s- a distrat si a ras mai tot timpul. Din păcate cred ca l- a speriat pe băietel si nu știu de ce :( Sa fie ea mai agresiva asa? Sper ca nu….ea ii dădea mingea si el fugea la mami lui si plangea…oricum, a fost distracție si mi-a plăcut sa mă uit sa vad cum socializeaza pitica mea

Raceala

Standard

Pana acum, cand venea raceala, totul era normal…Nu ma stresam si nici nu ma panicam. Acum, eu si Ovi suntem raciti si totul e panica. Purtam masti, de mi s-a iritat si fata, si ne agitam sa nu ia si micuta de la noi. Am vrut sa o lasam la bunica…dar nu poate sa doarma fara noi si tasu’ oricum nu vroia pentru ca i se facea dor de ea.

Micutei ii curge nasul…sa speram insa ca nu avanseaza. Pana la urma asta este…spunea azi o colega “lasa, sa sufere si ea cu voi”…toti pentru unul si unul pentru toti :) Nu prea imi suna insa foarte bine replica asta in acest context.

Dar pana una alta ea este happy….noi la fel….Ovi doarme separat, ca e mai racit ca mine…cel putin ieri era…si micuta tot nu vrea sa doarma in patul ei.

Agitatie maxima pe seama unei raceli…sau e gripa ….ce conteaza, panica tot aia este…

Deci sa ne auzim in vremuri mai sanatoase!

 

1 an

Standard

odata cu al III-lea dintisor a venit si anul….am rupt turta si am ales de pe tava. Nu are rost sa intram in detalii despre obiceiuri, dar vreau sa vorbesc despre cum a trecut un an. Repede! Parca ieri mergeam spre maternitate si muream de nerabdare sa ii vad fatuca, ieri cautam sosete mici mici care sa nu ii fuga din picioruse… Cred ca e cazul sa ma gandesc la gradinita :)

Intr-un an am invatat multe de la micuta. Am invatat rebdare, am invatat dragoste, am invatat “santajul emotional”. Responsabilitatea de a avea un copil este enorma, nu se compara cu nimic, este o responsabilitate pe viata…Nu pot sa nu ma gandesc “oare pot? oare stiu cum? oare am atata putere in mine?” Micuta in fiecare zi imi spune ca le am pe toate si daca nu le am, ne descurcam si asa :)

Am avut doua zile pline cu musafiri…totul a fost perfect. am avut parte de toate :) : mancare buna, jucarii, vorbe bune, cazaturi cu urme, poze, tort, baloane…Un party pe cinste. Ea s-a distrat sa fie in centrul atentiei, multa lume care s-a jucat cu ea…multa lume care sa o bage in seama :)

Frumoase momente…am decis cu Ovi ca in fiecare an de ziua ei sa faca ce vrea ea….hm….ce sa zic: oricum face ce vrea ea, si nu stiu daca vreau sa faca ce vrea ea. dar merita incercat :) Oricum, avem mare nevoie de o femeie care sa ne ajute la curatenie. Azi, de la ora 10 la 13, Ovi a dat de 4 ori cu aspiratorul in sufragerie. Micuta sterpelea saratele si le sfarama prin toata casa…un colt ajungea si in gurita ei.

Haos, asta este cuvantul care descrie casa noastra acum. De la rafturi golite la farfurii imprastiate si pranzul pe sub masa, totul este perfect din punctul ei de vedere si obositor din punctul nostru de vedere. am devenit imuni si nu stiu daca e bine. Cred ca libertatea asta o sa ne loveasca peste cativa ani in fata … si o sa regretam abordarea :) Pana una alta insa, cu cat nu ne stresam cu atat e mai bine pentru toata lumea.

Am mers pentru prima data pe pamant strain :)

Standard

11 luni si primii pasi! Cum am plecat din tara cum a inceput sa zburde micuta…ca sa vezi. Cred ca ii prieste aerul din Bavaria, poate e cazul sa ne mutam :)

Cu emotii am realizat pe 28 decembrie primul zbor cu avionul catre Germania. E greu singura cu bebe pe avion. Tatal a ales masina ca mijloc de transport :) Carucior, bagaje la minim, dar cu o mana poti sa faci destul de putine lucruri. La vama am dat copilul pe mana politaiului de frontiera pentru a putea strange caruciorul :) ) totul foarte haios. Cine spune ca toti bebelusii dorm pe avion nu o cunoaste pe pitica mea. Super agitata si curioasa sa stea de vorba cu toata lumea.

Ajunsi in Germania, la zapada si ninsoare, am stat foarte mult afara si am dormit. Am fost si la competitia celor 4 trambuline si am dorimit in tot zgomotul de fluiere, tipete si talangi :)

Dar vestea cea mai buna este ca am mers! La 11 luni, in Germania, am facut primii pasi…intr-o dimineata la micul dejun bavarez. Apoi am cumparat bocanci si ne-am plimbat prin zapada :)

444 445 453 458 462